Archive

Author Archive

Am o veste buna si o veste proasta

August 22, 2011 Leave a comment

Prima provocare: o zi fara internet/telefon. Cand am vazut care este provocarea mi-am zis „ floare la ureche”, asa ca am decis sa le fac pe amandoua.

Vestea buna: o zi fara internet.

Pentru mine a sta fara internet in timpul saptamanii este imposibil, munca, informatiile si momentele de relaxare sunt legate de internet, daca nu am internet sunt mort, de aceea am doua surse de internet chiar trei daca pun la socoteala si internetul de pe telefon. Asa ca m-am uitat pe calendar si am zis: cea mai potrivita zi este ziua de duminica (14 august); weekendul in care hotarasem sa ajung in Bacau.

O zi fara internet nu a fost o provocare grea pentru ca am ales ziua cand nu aveam nevoie de internet si pentru ca oricum incerc sa utilizez cat mai putin internetul in weekend, incerc sa-mi limitez accesul la internet in timpul weekendului (cand nu lucrez) cat pot de mult. Nu am simtit nevoia de a intra pe net, desi au fost momente in care obiceiurile zilnice ma indemnau sa deschid browser-ul, asa ca am plecat in lume, am iesit in oras si ziua a trecut pe nesimtite. Ziua de duminica sau orice alta zi in care nu trebuie sa stau pe net imi ofera momentele de ragaz pentru a face ceva real si a ma deconecta de tot ce inseamna munca prin plimbări, cumparaturi, intalniri, iesiri, etc.

Cred ca o zi pe saptamana  fara internet este exact ceea ce am nevoie pentru a ma desprinde de lumea virtuala in care muncesc sper a simti cu adevarat relaxarea oferita de  lumea reala; necesara pentru mine sa nu intru pe net sau mai bine zis sa ma desprind de calculator, sa ma relaxez.Asadar o zi fara internet s-a dovedit a fi o veste buna si un test usor de trecut.

Vestea proasta: o zi fara telefon

Telefonul, din punctul meu de vedere, deranjeaza. De fapt, ma deranjeaza ca trebuie sa raspund cand lucrez, cand sunt in vacanta, etc.. De obicei nu raspund la telefon decat cand cred ca e absolut necesar, iar de sunat evit pe cat de mult posibil, de obicei folosesc sms-urile care sunt un pic mai discrete. Dar sunt momente cand  sunt nevoit sa il folosesc (mai rapid, direct, util ) fiind este cel mai comod mijloc de comunicare la distanta.

La inceput am crezut ca pot sta o saptamana lejer fara telefon, avand in vedere ca  nu dau mai mult de 1-3 apeluri pe zi si cateva sms-uri. Desi nu vorbesc mult la telefon  si incerc sa il utilizez cand e absolut necesar, nu am reusit sa stau 24 de ore fara sa folosesc  indipensabilul telefon.Am fost uimit sa constat ca nici duminica, nici luni zile in care ar fi fost cel mai usor si acceptabil sa stau fara mobil nu am putut sa duc la bun sfarsit challenge-ul, ba un sms, ba un telefon si a trecut ziua, si uite asa iar l-am folosit!!!

Concluzia: in momentul de fata nu pot sta fara telefon 24 de ore, din pacate. Cred ca o sa pot sta fara telefon 24 de ore in vacanta (concediu, dar inainte sa stau fara telefon 24 de ore trebuie sa dau o „droaie” de apeluri sa explic unde? cum? cand? de ce? , si sa spulber orice urma de ingrijorare din parte familiei, prietenilor, etc.). Voi mai incerca sa stau fara telefon, sper ca atunci sa si reusesc.

Cu drag.

3 ani.Romania.

June 20, 2011 2 comments

Greu, neasteptat de greu este sa scriu despre locul in care ma simt cel mai bine, si anume Romania. Imi este greu sa spun exact motivele pentru care imi place asa de mult si ma simt asa de bine. Motivul nu e ca nu stiu, stiu dar, nu stiu cum sa ma fac inteles si probabil nici nu se poate.  Emotiile pe care le-am sunt unice si doar eu pot sa le inteleg si sa ma bucur de ele. “Lucky me!”.

De ce m-am intors?! O intrebare grea si la care a trebuit sa raspund de multe ori. Raspunsul clasic dat a fost: “nu mi-a placut/adaptat in State”- lucru adevarat dar e doar o parte din adevar. M-am intors pentru mine, ca aveam nevoie de haos–ul acesta sa imi gasesc linistea, sa fiu in centrul uraganului, sa vad ca totul in jurul tau se invarte si nu poti controla nimic, dar in centru este linistea ta. M-am intors ca am considerat ca in USA nu mai puteam progresa, ca ajunsesem la final, ca trebuia sa merg mai departe pe un alt drum. Ca nu era drumul meu. M-am intors sa fiu langa ai “mei”(aici include familia, prietenii si orice persoana care ma binedispune, care ma face sa zambesc), sa ii simt alaturi si sa ma bucur de ei. M-am intors pentru viitorul meu si m-am intors sa nu pierd evenimente importante din viata mea.

Am stiut la ce ma intorc, nu regret si surprinzator nu imi este dor de Chicago, dar in schimb imi este dor de “familia mea” de acolo, ca asta sunt pentru mine. Ei sunt printre putinii care ma pot intelege, care stiu si cu care am trait experiente comune, similare; ma inteleg mai mult decat restul. Ei imi lipsesc, dar ii stiu “aproape” si asta ma mai ajuta.

Acum Romania. Simply amazing. E fascinanta, nu stiu, e ceva fermecator la ea, e ceva aparte –  haos, liniste, ura, invidie, gelozie, iubire, prietenii, certuri, s.a. Toate sunt mult mai evidente, mai puternice, mai amplificate, e o pasiune aparte in tot. Simti ca traiesti, simti pulsul vietii, aici e libertatea mea. Pot sa fiu cum vreau, sa fiu cine vreau si sa ma comport cum vreau. Pasiunea si stilul “romanesc/balcanic” e ceva la care nu as putea sa renunt.

Lasand la o parteplusurile si minusurile, eu aici ma potrivesc, asta am aflat in ultimii trei anii. Saptamana asta se inchide un ciclu, acum 3 ani am plecat spre State, acum cercul s-a inchis. Am castigat prieteni adevarati, clipe de neuitat, o exeperienta de viata care m-a schimbat. A fost frumos. Cel mai important e ca acum stiu un lucru: Romania e casa mea. Imi place stilul romanesc, simt ca traiesc si ca ma bucur de viata si de tot ce imi ofera ea, cu bune si cu rele. Cu drag.

Categories: Alexandru Tags: ,

America mea

April 10, 2011 6 comments

…primele gânduri….primul şi ultimul post de natură emoţională

De ce America mea? Pentru că America e atât de extinsă şi diferită încât fiecare persoană are altă percepţie asupra acestei puteri mondiale. America mea pentru că îmi voi exprima opinii pur personale.

Aşadar, aproximativ 2 ani şi 3 luni a durat Aventura; timp în care am învaţat enorm de multe, am şi pierdut multe, am aflat ce vreau şi, mai important, cum vreau.

Cum văd eu America?! Succinct: America este ”overrated” pentru mulţi. E o cultură total diferită, o civilizaţie şi mai diferită, de fapt, o civilizaţie care aduce mai mult a cultura  corporatistă. Ce m-a impresionat este uşurinţa cu care poţi avea  un tari decent,  uşurinţa cu care poţi realiza unele lucruri  pe care în altă parte a lumii ţi-ar lua ani sau poate zeci de ani.

Ce m-a dezamăgit: superficialitate şi indiferenţa americanului. Asta nu o să pot să înţeleg niciodată. Mie, sincer, ca mod de viaţă, America, nu mi se potriveşte din x motive dar…nu o să pot să înţeleg de ce americanul de rând se mulţumeşte să stea într-o colivie.

Cum m-a schimbat pe mine America: am devenit mai rece, mai hotarât, mai indiferent şi mai puţin implicat emoţional în relaţiile pe care le am, indiferent de natura lor, să zicem că am devenit mai prudent. În schimb, acum, persoanele  pe care înca le mai consider prieteni şi dupa ce am ajuns în ţară sunt pentru mine ca o familie, le respect şi le iubesc ca pe propria-mi familie. Doar cu aceste persoane  am ajuns să fiu eu , în rest parca sunt într-un rol…..cel puţin până când am destul contact cu persoana respectivă ca să îmi dau seama daca îl pot sau nu considera prieten. Doar cu familia(incluzând aici prietenii din Ro şi cei din USA) pot să mai fiu eu …..şi doar în preajma lor mă simt bine/confortabil. Pe plan profesional USA m-a învăţat un lucru: nimic, dar absolut nimic în viaţă nu e imposibil.

Ce am pierdut în SUA: în primul rand, m-am pierdut pe mine copil, inocent şi cât de cât superficial, acel “eu” pe care ştiu că inevitabil l-am ingropat şi, probabil,  în state am mai pierdut nevoia de a fi alături de cineva drag  atunci când nu ma simt bine.

Ce am câştigat: mai multă încredere, determinare, hotărâre şi putere de a realiza ceea ce îmi propun. Am învaţa să sacrific anumite lucruri dacă situaţia o cere. Am învaţat să-mi apreciez familia şi prieteni adevăraţi şi să îi ţin lângă mine.

PS: schimbarea şi influenţa cea mai importantă pe care America a avut-o asupra mea a fost la nivel sentimental.  Am învăţat să pierd si sa accept.

Categories: Alexandru Tags: , ,