Archive

Archive for July, 2011

Scrisori din Chicago, II

July 21, 2011 2 comments

Noi ce limbă vorbim azi?

După trei ani de trăit în State și de interacționat cu o mulțime de imigranți, am ajuns să îmi formez o părere despre limba vorbită de imigrantul român în SUA.

În prima parte a vieții sale în SUA, imigrantul român vorbește română*. Engleza e greoaie, stângace, înceată, și oricum nu își are rostul într-un grup de numai români.

Lucrurile devin interesante în continuare. După doi trei ani de vorbit engleză la lucru, prin magazine, la ieșiri în oraș cu prietenii de alte naționalități, lucurile se schimbă. Chiar și cei mai fervenți patrioto-naționaliști români încep să ”meargă out”, să se plângă că au ”fost chărgiuiți de bancă aiurea”, etc. Este un proces inevitabil și departe de mine gândul că ar fi un lucru rău. It is what it is, cum zic americanii.

La un moment am ajuns nu doar să amestec engleza cu româna, ci să și gândesc și să visez (!?!) în engleză**. Acum noi, imgranții români din America, nu mai vorbim română; vorbim romgleză. Și asta e doar încă o bucată din zidul care se ridică între cine-vom-fi-noi-mâine, cine am fost și România.

It is what it is, I guess.

* mă refer aici la limba pe care o vorbește acasă, cu prietenii și familia
** cel mai tare este când ajungi să nu mai îți dai seama ce limă vorbești. Uneori când sunt foarte obosită (sau amețită), mi se întâmplă să răspund în română unor americani, fără să îmi dau seama; e un sentiment ireal să te ”vezi” pe tine vorbind, să te auzi, să știi că ies vorbe din gura, dar să nu îți poți da seama dacă e română sau engleză.

Categories: Gabriela

Scrisori din Chicago, I

July 20, 2011 2 comments

Mulți oameni de aici mă întreabă de ce am ales să locuiesc în Chicago. Adică după ce am plecat din România, m-aș fi putut duce oriunde în lume, de ce Chicago?

Trecând peste motivul evident ( Chicago este în SUA, SUA este tărâmul făgăduinței, deci trebuie să fie bine), de ce am venit în Chicago? De ce nu Boston? Sau Portland? (Alte orașe în care cred că mi-ar plăcea să locuiesc.)

Răspunsul lung este că vroiam să locuiesc într-un oraș mare, cu o climă similară Bucureștiului, dar mai puțin stresant, congestionat sau poluat. Chicago e exact asta: un București mai plăcut, mai prietenos, mai verde(sunt atâția copaci aici!). Clima, în schimb…off, nu știu exact cum am ajuns eu la concluzia asta, dar chiar credeam că voi găsi o climă aproape identică aici. Boy, was I wrong: iernile sunt mult mai reci și mai lungi, iar verile scurte; și când e în sfârșit cald, e o căldură umedă și foarte neplăcută.

Ar mai trebui să adaug încă un factor care a influențat decizia mea: Mircea Eliade. Autorul meu preferat, și unul din oamenii pe care îi admir enorm, a fost profesor la Universitatea din Chicago timp de 30 de ani, până în 1986. Mi-am zis că dacă lui i-a plăcut Chicago, îmi va plăcea și mie.

Răspunsul scurt este că am simțit că mă ”cheamă” ceva în Chicago. Trei ani mai târziu pot spune că am avut dreptate; Chicago este ”acasă” pentru mine.

Categories: Gabriela